Capibara nu este considerată o specie în pericol de dispariție populația lor este stabilă
în cea mai mare parte a ariei sud-americane desi în unele zone numărul lor a fost redus.
Capibarele sunt vânate pentru carnea și blănurile lor în unele zone și, în caz contrar,
sunt uciși de oameni care considera pășunatul lor ca pe o competiție pentru animale. În unele
zone, acestea sunt crescute de oameni, ceea ce are ca efect asigurarea protejării habitatelor
din zonele umede. Supraviețuirea lor este ajutată si de capacitatea lor de a se reproduce rapid.
Capibara s-a adaptat bine urbanizării din America de Sud. Ele pot fi găsite în multe
zone din grădini zoologice și parcuri și pot trăi timp de 12 ani în captivitate, mai mult decât
dublul duratei lor de viață sălbatică. Capibara sunt docili și, de obicei, permit oamenilor să-i
mângâie și să-i hrănească din mâna, dar contactul fizic este în mod normal descurajat.
Capibara este crescută pentru carne și piei în America de Sud. Carnea este considerată
inadecvată pentru a fi mâncata în unele zone, în timp ce în alte zone este considerată o sursă
importantă de proteine. În unele părți ale Americii de Sud, în special în Venezuela, carnea de
capibara este populară în timpul Postului Mare și în Săptămâna Mare, deoarece Biserica
Catolică a emis anterior o dispensă specială pentru a permite consumația, în timp ce alte

cărni sunt în general interzise. 

Deși este ilegal în unele state, capibarele sunt ținute ocazional ca animale de
companie în Statele Unite.